Drept pentru care acum stau si ma uit la frumusetea asta neagra de langa mine cu forme lascive si incerc sa ma infranez sa ma arunc asupra ei. Sta acolo si imi face cu ochiul. A dreacu' ispita, greu sa ii rezisti. Dar trebuie. Devin din ce in ce mai nelinistit. Si superbitatea aia imbracata in rosu, cu rotunjimi apetisante sta acolo...Ma asteapta. Ma termina ca nu pot sa o devorez.
Nici macar nu imi place, de fapt. E vorba de ambalaj. E aranjata vampa: are pe ea un obiect de imbracaminte minuscul, aproape pana la buric, si acopera exact atat cat sa nu fie prea vulgara, e asortata, rosul din vestimentatie merge de minune cu negrul ei natural. Si e vorba de reflex. Daca nu pot sa o am, o vreau. Poate e si pentru ca nu ii vad ochii. Ochii unei fete sunt de fapt cei care "seal the deal". Da, are forme, are atitudine, e frumoasa, ma atrage, dar ochii reprezinta argumentul principal. E simplu: cu cat ma arde mai rau privirea ei, cu atat ma apropie de ea. Daca ochii ei nu imi spun nimic, sau prea multe de care nu vreau sa stiu, adio.
Nu, nu e buna pentru mine. Stiu ca o sa ma simt extrem de nasol dupa. Daca sunt norocos, o sa ma doara capul. Daca o sa fiu mai ghinionist, o sa mi se intample iar ca mai demult, sa devin surescitat si sa o vreau mai mult dar in acelasi timp sa vreau sa stau departe de ea. Nu ma dezvat, tot timpul dau in extreme. Ori o am prea mult ori prea putin. Ba nu ma satur, ba o caut cu disperare. Nu, asta trebuie sa se opreasca.
Mi-am dat seama de ce ma doare maseaua. Am baut prea multa cola acum 2 zile. De asta tu, atat de apetisanta sticla de 2 litri careia ii inchin ode pentru ca ma doare maseaua si nu sunt chiar perfect lucid, trebuie sa ramai, frumoasa, neagra si rece, virgina, neconsumata si la locul tau.
