Oamenii, de multe ori, sunt ca produsele. Fiecare are valoarea lui si fiecare are un pret pe care si-l da (din pacate) singur - nu e asa de simplu, are legatura si cu pretul pe care il pune fiecare om din cercul sau, societatea, etc. In functie de acel pret, se pozitioneaza undeva in "piata". Se adauga marketing si reclama, eventual cativa intermediari care adauga la pret, nu neaparat si la calitate. Si voila!, avem una bucata individ. Vrei sa cumperi ?
Ca si in cazul produselor, oamenii au componente care le dau plusvaloare. La un om conteaza calitatea, care e definita de fiecare, atat de omul respectiv cat si de "cumparatori", permanent si in timp real - e vorba de cea mai libera piata posibila. Mai e vorba si de cantitate - observ ca in lumea actuala, cantitatea e bine sa fie mica, mai ales la produsele de sorginte feminina. La barbati se pune mai mult accentul pe proportionalitate, desi anumite branduri masculine merg bine la cantitati cat mai mari (din aceasta categorie de piata fac parte asa-zisii masculi alfa, eventual asortati cu ceva haine de firma si o masina cu multi cai putere).
Aproape maxim conteaza ambalajul. O, cat conteaza ambalajul ! Ambalajul face sau des-face un produs. Sau un om. A avea parul facut intr-un fel cat mai funky, a fi la costum sau fusta, a iti asorta imbracamintea contribuie dramatic la calitate si la pret.
N-am vorbit de pret. In "piata oamenilor" (nu vorbesc de trafic de organe sau de carne vie), adica in mediul asta in care ne invartim fiecare din noi impreuna cu altii la fel ca noi, pretul este un concept extrem de concret. Si nu e vorba de bani. Da, exista si oameni care pot fi cumparati cu bani, dar aia e deja alta poveste. Pretul pe care il are fiecare dintre noi reprezinta disponibiltatea si vointa celor din jurul nostru de a investi in noi. Investitia poate fi de timp petrecut, de sentimente, de prezenta fizica sau intelectuala, de interes sau chiar de bani (la partea asta din urma deja reintram in acea "alta poveste" asa ca nu o sa o includem in analiza noastra "de piata").
Si nu in ultimul rand mai e vorba de o componenta extrem de importanta, poate chiar vitala: sentimentul asociat fiecarui produs. Adica, in traducere simplista, daca acel produs iti aduce placere/fericire in cazul in care l-ai "cumpara". Sau, ca o chestie ceva mai complexa, daca l-ai si vinde. In total, emotiile pe care le avem catre si de la un produs. Componenta asta e vitala. De ce? Pentru ca toate celelalte componente ale "produsului" pot fi la cote maxime si totusi daca emotia asociata lui nu e potrivita, nu se cere. De-asta e bine ca sentimentele sa fie la reducere. Face ca produsul sa devina mult mai ieftin si mult mai cerut. La fel, daca avem de-a face cu un "client" care a acoperit toate componentele in afara de sentiment, nu credeti ca ar dori sa achizitioneze emotiile la un pret cat mai mic ? Si fara batai de cap ? Din ce mai vad prin jur, cred ca asta se doreste.
Ce e interesant la aceasta "piata a oamenilor" e ca toti suntem in acelasi timp produse si consumatori. Criteriile dupa care ni se stabileste pretul sunt aceleasi dupa care si noi stabilim pretul altora sau costul pe care suntem dispusi sa il achitam. Alt fapt interesant e ca produsele vin cu etichete care se updateaza constant. Si nu exista nici un manual de folosire, nu exista instructiuni, nu exista o lista exhaustiva de componente, nu exista o lista de preturi si ce e cel mai grav dintre toate, nu exista nici un fel de garantie a calitatii.
Nu avem cum sa reglementam "piata". Singurul organism care l-ar putea controla e societatea. Dar e perfect de imperfect. Statul nu are cum sa o controleze (vezi esecul regimurilor comuniste si fragilitatea celor capitaliste). "Piata" nu poate fi reglementata decat daca se reglementeaza sentimentele (pot fi schimbate, dar nu decisiv si nu permanent si in directii de multe ori aleatorii). Cea mai buna dovada ca nu se pot reglementa sentimentele e urmatoarea: noi, oamenii, ca specie, am creat structuri enorme de toate tipurile, de la zgarie-nori la orase si sisteme abstracte, sociale si informatice; insa cand vine vorba de sentimente, devenim de necontrolat si ne intoarcem catre vesnicul refugiu, si anume instinctul. Instinctul nu reglementeaza piata, dar o face mult mai interesanta, si de multe ori mult mai previzibila.
Deci hai sa ne punem niste intrebari:
1) atunci cand "cumparam", vrem oare sa cumparam de la reduceri ?
2) atunci cand "vindem", e oare bine sa ne pozitionam in raftul de discounturi ?
3) mai ales, indiferent de alegerea de "produs", suntem dispusi sa platim pretul afisat ? Nu o sa vrem sa il returnam ? Cat de repede vom merge cu "produsul" la service ? O sa vrem sa il schimbam pentru altul similar, eventual cu upgrade-uri ?
Singurul meu sfat: gasiti-va "clienti" premium ! Sunt fideli, loiali si nu cumpara de la reduceri !
No comments:
Post a Comment