Ioana si Horia s-au casatorit. In decor brancovenesc, ei au spus "DA", tare si clar, atat in fata ofiterului Starii Civile Targoviste, cat si in fata preotilor si a lui D-zeu. Pe o ploaie prevestitoare de mari bogatii (dupa cat a plouat, muuuuuuuuuulte bogatii !), am avut sansa si privilegiul sa ne bucuram alaturi de ei in ceea ce s-a dovedit a fi o nunta extraordinara din toate punctele de vedere !
Povestea e bogata si interesanta. O sa fie cu sentimentalisme, bascalie, actiune, suspans, dragoste, sex (perversilor, n-o sa fie cu sex !) si multe introspectii. Si ca sa fierb un pic audienta, o sa povestesc pe cat posibil cronologic. Si ca sa enervez de-a dreptul cititorii, o sa scriu si impresiile mele despre weekendul fabulos pe care tocmai l-am trait (cat tupeu) !
TGV
Povestea noastra incepe vineri dupa-amiaza, pe calea Bucurestilor din Targoviste, cand incercam sa gasesc pensiunea la care urma sa raman. Eu stiam una si buna: strada Campulung. Dar stupoare: nimeni nu stia de existenta acestei strazi. Intr-adevar, uitandu-ma in jur, nu am descoperit nici un indicator cu numele strazilor. M-a pus stiti-voi-cine si am intrebat un taximetrist.
EU: - Buna ziua, strada Campulung va rog.
Taximetristul: - Ce cautati ?
EU (in gand) "Pe ma-..."
(live): - O pensiune.
- Ce pensiune ?
EU (in gand): "A p... "
(live): Paltinu
Taximetristul: Faci stanga pe langa statia GPL si ........ (n-am retinut pana la capat)
Cu simtul meu superior de orientare (adica noroc chior), am reusit sa ajung pe strada respectiva. Recunosc ca m-a luat prin surprindere lipsa indicatoarelor cu nume de strada. MINUS pentru TGV !
Initial mi se parea ca locul arata ca Balta Alba-Salajean (cu tot cu accent de La Familia 1999).
Am ajuns la pensiunea arondata subsemnatului. Vila super ok. Patronul, un bonom care m-a intampinat din prima cu o remarca despre greutatea mea. PAC ! "Ce nuntas barosan!". Pai se potrivea cu numele meu de scena: Octavian - cel mai mare barosan. Sau, in anumite cercuri, Octav Talent. Dar asta nu stiti de la mine. Oricum, am decis sa play it cool. Altii mai slabi de inger nu stiu ce ar fi facut in locul meu, zau...
Ideea e ca vineri la 17:00 eram singur in Targoviste. Eram cam primul din gasca din Bucuresti care ajunsese in oras. Cata avea o sfintire, ceva gen, cu preot si tot tacamul. Ideea e ca eram solo. O bagasem pe maneca.
Am zis sa merg la Lidl, ca si-asa nu mai fusesem in viata mea. A trebuit sa ajung la TGV ca sa intru si eu in Lidl. Unde dreacu' sunt Lidl-urile in Bucuresti, apropo ?
Ca sa omor apoi timpul, am intrat in vorba cu domnul Petre, patronul de la vila. I-am cunoscut nepotul, care il numea "tatau'". Dl. Petre a inceput sa imi povesteasca viata lui (tumultoasa, de altfel). Din respect (si frica) nu voi dezvalui aici ce am aflat. Dar povestea lui, spre deosebire de a mea, chiar implica bani, suspans, masini si gagici.
M-am vazut apoi cu Cata, care a fost un ghid perfect. Mi-a aratat toate hotspot-urile din oras. Care sunt destul de multe. Inclusiv centrul vechi. La cum vad eu situatia, TGV, care este un centru vechi in sine, are un centru vechi. Un centru vechi in centrul vechi. Centrul vechi langa care se afla scoala de arte la care mireasa si-a luat diploma in design. Am aflat ca adolescentii se intalnesc la "Mihaita", adica statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul din mijlocul unei piatete care iarna se transforma in patinoar. Aflata chiar in fata cladirii in care Cata a devenit miss in clasa a 8-a (?). Adica aproape de piata Prefecturii.
Apoi am fost la cetatea Chindiei, inconjurata de parcul Chindiei. Iar in parc se afla statuile tututor domnitorilor Tarii Romanesti care au rezidat in cetate. Foarte interesant, spre deosebire de Bucuresti, unde parcul Herastrau e impanzit de statui ale unor scriitori sau oameni de stat din tari de care nici nu am auzit.
Sa ne intelegem, in Targoviste, totul e aproape de orice. Nu-mi venea sa cred ca de la mine de la vila pana la primarie faceam 10 minute pe jos. Si pana la Cata vreo 6. Si pana in centrul vechi vreo 12. Si tot asa...Targovistele pentru mine reprezinta un fel de Parcul Bazilescu cu lac si turn. Ceea ce ar trebui interpretat ca un compliment.
Apoi ne-am vazut cu Ana si Mihai. A trebuit sa vin in Targoviste ca sa ma vad cu Ana. Din nou, asta ar trebui sa arate ce val de simpatie a declansat nunta Ioanei si a lui Horia. I&H: connecting people...Write that down !
Seara s-a incheiat intr-un bar in centrul vechi, cu alune, bere si ciocolata calda. Nu toate in acelasi timp. Am condus oamenii acasa. Da, pe toti, pentru ca era aproape ! Si, din nou, singur la pensiune, m-am refugiat intr-o sticla de Cola si un film prost. Am dormit ca pe pioneze. Nu-mi venea sa cred ca aveam emotii...
To be continued...
