Ipostaza pe care am ales-o este cea din filmul "Jenseits der Mauer" (2009). Din pacate nu exista recenzii ale filmului in romana sau engleza (desi in germana sunt destule) pe care sa le fi gasit asa ca o sa trebuiasca sa mergeti pe incredere in ceea ce va voi povesti.
Filmul reprezinta povestea unei fete numita numite Rebecca Pramann, fiica a unei familii est-germane. Tatal ei este un oficial de rang relativ inalt al STASI iar mama ei este casnica. Ceea ce nu stie Rebecca este ca acestia nu sunt parintii reali. Adevaratii ei parinti,Ulrich si Heike Molitor, au incercat, in 1974, sa treaca ilegal granita dinspre RDG spre RFG, cu cei doi copii ai lor ascunsi in masina. Din pacate, ei sunt prinsi, expulzati in RFG si despartiti de fiica lor, Miriam, care avand in jur de 2-3 ani este trimisa la orfelinat si adoptata de familia Pramann, ajungand sa poarte numele de Rebecca. Familia ramasa in RFG sarbatoreste (comemoreaza?) in fiecare an ziua de nastere a fiicei pierdute. Povestea in sine nu este foarte importanta. Ce este important este ca in momentul actiunii filmului ne aflam in noiembrie 1989, perioada de mari tulburari politice si sociale. (recomand downloadarea filmului de pe torenti, e foarte bun, mie mi-a placut)
Miriam (pe care o puteti vedea in poza de mai sus) este o fata in pragul varstei de 18 ani. Este o bruneta pe alocuri angelica, isi tine de obicei parul strans in coada, este pasionata de fotografie si are un prieten cu ganduri de evadare peste zid. Din film reiese ca relatia cu acest baiat, Nils (nu este cel din fotografie), este de mai lunga durata.
Momentul de cumpana pentru aceasta relatie il reprezinta intalnirea cu un baiat blond cu ochi albastri (baiatul din fotografie) venit din RFG impreuna cu familia la o "functie" de stat. Miriam este atrasa de el deoarece este expansiv si poarta blugi (descrisi ca fiind ultima moda in vest). Incepe sa se intalneasca din ce in ce mai des cu acesta si in cele din urma se si culca cu el.
Ce este ciudat insa este urmatoarea situatie: aflata la o intalnire cu blondul, il vede pe Nils brutalizat de politie din cauza participarii lui la un miting anti-partid si intervine intre fortele de ordine si demonstranti. In timp ce blondul prefera sa fuga, Miriam si Nils sunt arestati si bagati la pachet intr-un beci al politiei est-germane, laolalta cu alti tineri protestatari. Miriam sufera de claustrofobie si are o criza, dar Nils stie sa o calmeze, astfel ca scena se incheie cu Miriam adormind pe umarul lui. La interventia tatalui ei si a blondului RFG-ist cei doi sunt eliberati. Din nou ciudat, Miriam sare in bratele blondului si pleaca iarasi impreuna cu el, desi Nils fusese cel ce avusese grija de ea in inchisoare.
Pe mai departe, Miriam se cearta la un moment dat cu blondul din cauza faptului ca el nu o intelege, astfel ca ramane singura o perioada. La petrecerea ei de 18 ani, prientenul ei Nils (de care nu era despartita oficial) apare si ii daruieste o pereche de blugi. Dandu-si seama de nedreptatea provocata acestuia, Miriam se impaca cu el. Se pare ca este prea tarziu, deoarece Nils planuieste ca in acea seara sa treaca ilegal peste Zid. Din fericire pentru amandoi, este anuntata libera trecere a granitei, astfel ca cei doi trec, impreuna cu ceilalti manifestanti, granita spre RFG, unde Miriam isi cunoaste adevaratii parinti (datorita unei actiuni a fratelui ei, pornit in cautarea surorii pierdute).
Haideti sa exploram acum instanta eternului feminin prezenta in povestea noastra cinematografica.
1) Inca din primele scene cu ea ca protagonista, Miriam este infatisata ca o tanara inteligenta, preocupata de marile intrebari ale vietii, ascultatoare fata de parinti, dar totusi avand un anturaj "ilegalist".
Prima problema apare cand este atrasa de tanarul din vest. Respectivul era doar printr-o conjunctura la sindrofie si, daca e sa fiu eu intrebat, mult prea arogant. Ce il face atat de atractiv pentru Miriam? Lasand la o parte simbolistica "mirajului vestului" (blugi, cola, libertate de exprimare), Miriam doreste ceva nou. De ce ? Doar are un prieten frumos, loial, DJ intr-un club de "muzica ilegala din vest" si relativ periculos, fiind implicat in destule chestii ilegale si vrand sa treaca fraudulos granita in RFG. Probabil o fi un sindrom vestic (relatiile nu sunt foarte puternice, e bine sa incerci ceva nou, etc.), dar mai degraba este vorba de confuzie tipic feminina, care genereaza de multe ori comportamente de sorginte curvistina.
2) A doua problema in analiza apare la scena din inchisoare. Daca se intalneste acum cu blondul, de ce sare Miriam in ajutorul lui Nils cand acesta este agresat de politisti? Datorita convingerilor ei tineresti si anturajului anti-sistem ? Nu. Cel mai probabil pentru ca se simte vinovata. Sau, si mai rau, pentru ca, suferind de confuzia ei tipic feminina, are nevoie de un soc pentru a-si aminti ca prietenul ei oficial se afla inca pe firmamentul ei sentimental. Portretul este completat prin sugestia ca femeia lupta pentru dragostea ei, dar daca ma intrebati pe mine, este doar nevoia de un soc si de un pretext pentru revenirea la normalitatea unei situatii.
3) Alta problema este generata de revenirea lui Miriam la blondul vestic. In pofida grijii pe care a avut-o Nils fata de ea in celula, la eliberare Miriam sare de gatul RFG-istului si pleaca impreuna cu el, desi acesta din urma fugise cand Miriam se luase de gat cu fortele de ordine. Chiar mai e nevoie sa comentez aceasta situatie ?
4) O noua intrebare cu raspuns complicat: daca il prefera pe blond, de ce se cearta cu el ? Pentru ca nu o intelege. Trecand din nou peste tema incompatibilitatii est-vest (el RFG-istul, nu o intelege pe ea, RDG-ista), revenim la vesnic actuala chestiune (transformata de unele femei in fapt) a incapacitatii barbatului de a rezona cu feminitatea. A se citi ca femeia este nestatornica (si mandra de asta). Miriam ramane o vreme singura, ceea ce este menit sa sugereze ca femeia este independenta si are accese de auto-pedepsire sentimentala.
5) Finalul povestii noastre o gaseste pe Miriam trecand brat la brat granita impreuna cu Nils. Lasam iarasi deoparte mumbo-jumbo-ul simbolic (solidarizarea estului cu vestul, revenirea la prietenul estic, etc). Se deschide aici posibilitatea explorarii temei comportamentului feminin in cadrul marilor tulburari politice. Ceea ce trebuie retinut de aici este ca femeia rezoneaza odata cu societatea: societatea este tulburata, si femeia este tulburata. Asta ne spune filmul. Ce spun eu este ca o tulburare socio-politica se adauga la tulburarile si asa prezente in doza destul de mare in psihicul adolescentin feminin.
In concluzie, filmul ofera o imagine a unui etern feminin stralucitor, caracterizat prin inteligenta, spirit umanist, independenta, empatie, sensibilitate, vulnerabilitate.
Pentru mine, eternul feminin din film ascunde caracteristici (incomode - pentru partea masculina in a le suporta si pentru partea feminina in a le recunoaste) ale feminitatii (adolescentine-tineresti): nestatornicie, plictiseala rapida, atractie fata de ce sare in ochi, vinovatie si tulburari sentimentale prea dese si cand nu sunt bine venite.
Daca lasam la o parte tema politica, nobila cautare a familiei/adevarului/libertatii si misoginismele mai mult sau mai putin evidente din film, se poate desprinde un adevar incomod: feminitatea, chiar si in cele mai pure si nobile instante, este supusa unor defecte de multe ori insurmontabile, nerecunoscute si pentru care nu se doreste a se gasi un leac. Femeile nu considera aceste lucruri defecte, deci nu trebuie reparate, ele fac de multe ori parte din asenalul personal feminin si din alcatuirea feminina a carismei/farmecului. Suna a etern feminin, nu credeti ?
