Vom incepe cu

Whisky cu gheata...
Plaja in decembrie...
Relatii geniale...
Petrecere pentru ca e marti...
Fetele mai baga un dans...
Liniste cand vrem liniste...
Cariere in ce ne place...
Sa nu mai stii ce sa faci cu banii...
Bilete la VIP pe National Arena...
Jack Russell terrier-ul ala care se juca cu mingea albastra la AFI...
Inchiriem un elicopter si mergem la nunta la Constanta...

Pentru ca meritam !

Pai ce pula mea !!!!

Daca nici asta nu functioneaza...

Ataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat !!!!!!!

Sentimentele sunt la reducere

Oamenii, de multe ori, sunt ca produsele. Fiecare are valoarea lui si fiecare are un pret pe care si-l da (din pacate) singur - nu e asa de simplu, are legatura si cu pretul pe care il pune fiecare om din cercul sau, societatea, etc. In functie de acel pret, se pozitioneaza undeva in "piata". Se adauga marketing si reclama, eventual cativa intermediari care adauga la pret, nu neaparat si la calitate. Si voila!, avem una bucata individ. Vrei sa cumperi ?

Ca si in cazul produselor, oamenii au componente care le dau plusvaloare. La un om conteaza calitatea, care e definita de fiecare, atat de omul respectiv cat si de "cumparatori", permanent si in timp real - e vorba de cea mai libera piata posibila. Mai e vorba si de cantitate - observ ca in lumea actuala, cantitatea e bine sa fie mica, mai ales la produsele de sorginte feminina. La barbati se pune mai mult accentul pe proportionalitate, desi anumite branduri masculine merg bine la cantitati cat mai mari (din aceasta categorie de piata fac parte asa-zisii masculi alfa, eventual asortati cu ceva haine de firma si o masina cu multi cai putere).
Aproape maxim conteaza ambalajul. O, cat conteaza ambalajul ! Ambalajul face sau des-face un produs. Sau un om. A avea parul facut intr-un fel cat mai funky, a fi la costum sau fusta, a iti asorta imbracamintea contribuie dramatic la calitate si la pret.

N-am vorbit de pret. In "piata oamenilor" (nu vorbesc de trafic de organe sau de carne vie), adica in mediul asta in care ne invartim fiecare din noi impreuna cu altii la fel ca noi, pretul este un concept extrem de concret. Si nu e vorba de bani. Da, exista si oameni care pot fi cumparati cu bani, dar aia e deja alta poveste. Pretul pe care il are fiecare dintre noi reprezinta disponibiltatea si vointa celor din jurul nostru de a investi in noi. Investitia poate fi de timp petrecut, de sentimente, de prezenta fizica sau intelectuala, de interes sau chiar de bani (la partea asta din urma deja reintram in acea "alta poveste" asa ca nu o sa o includem in analiza noastra "de piata").

Si nu in ultimul rand mai e vorba de o componenta extrem de importanta, poate chiar vitala: sentimentul asociat fiecarui produs. Adica, in traducere simplista, daca acel produs iti aduce placere/fericire in cazul in care l-ai "cumpara". Sau, ca o chestie ceva mai complexa, daca l-ai si vinde. In total, emotiile pe care le avem catre si de la un produs. Componenta asta e vitala. De ce? Pentru ca toate celelalte componente ale "produsului" pot fi la cote maxime si totusi daca emotia asociata lui nu e potrivita, nu se cere. De-asta e bine ca sentimentele sa fie la reducere. Face ca produsul sa devina mult mai ieftin si mult mai cerut. La fel, daca avem de-a face cu un "client" care a acoperit toate componentele in afara de sentiment, nu credeti ca ar dori sa achizitioneze emotiile la un pret cat mai mic ? Si fara batai de cap ? Din ce mai vad prin jur, cred ca asta se doreste.

Ce e interesant la aceasta "piata a oamenilor" e ca toti suntem in acelasi timp produse si consumatori. Criteriile dupa care ni se stabileste pretul sunt aceleasi dupa care si noi stabilim pretul altora sau costul pe care suntem dispusi sa il achitam. Alt fapt interesant e ca produsele vin cu etichete care se updateaza constant. Si nu exista nici un manual de folosire, nu exista instructiuni, nu exista o lista exhaustiva de componente, nu exista o lista de preturi si ce e cel mai grav dintre toate, nu exista nici un fel de garantie a calitatii.

Nu avem cum sa reglementam "piata". Singurul organism care l-ar putea controla e societatea. Dar e perfect de imperfect. Statul nu are cum sa o controleze (vezi esecul regimurilor comuniste si fragilitatea celor capitaliste). "Piata" nu poate fi reglementata decat daca se reglementeaza sentimentele (pot fi schimbate, dar nu decisiv si nu permanent si in directii de multe ori aleatorii). Cea mai buna dovada ca nu se pot reglementa sentimentele e urmatoarea: noi, oamenii, ca specie, am creat structuri enorme de toate tipurile, de la zgarie-nori la orase si sisteme abstracte, sociale si informatice; insa cand vine vorba de sentimente, devenim de necontrolat si ne intoarcem catre vesnicul refugiu, si anume instinctul. Instinctul nu reglementeaza piata, dar o face mult mai interesanta, si de multe ori mult mai previzibila.

Deci hai sa ne punem niste intrebari:
1) atunci cand "cumparam", vrem oare sa cumparam de la reduceri ?
2) atunci cand "vindem", e oare bine sa ne pozitionam in raftul de discounturi ?
3) mai ales, indiferent de alegerea de "produs", suntem dispusi sa platim pretul afisat ? Nu o sa vrem sa il returnam ? Cat de repede vom merge cu "produsul" la service ? O sa vrem sa il schimbam pentru altul similar, eventual cu upgrade-uri ?

Singurul meu sfat: gasiti-va "clienti" premium ! Sunt fideli, loiali si nu cumpara de la reduceri !

So in the end, what's the point ?

Walking on this land...

El diamante, antes de luz, es carbon...

Nu mai suntem la fel... As indrazni sa spun ca ne-am schimbat in bine. Eu poate mai mult ca tine. Dar tot nu sunt unde as vrea si unde ar trebui sa fiu. Si inainte sa vedem lumina zorilor dupa lungul drum al noptii trebuie sa invatam totusi sa luminam intunericul. Eu cu siguranta mai mult decat tine.
Acum ceva timp te-ai insinuat in mintea mea ca un atacant brazilian printr-o aparare prea avansata. Am fost surprins, dar nu prea. Cacat, mi-era clar dupa cateva minute. Am lasat sa se intample. Acum e randul tau...

Cultivo la rosa blanca...

Sincer, m-am saturat sa nu ma trezesc langa tine. Vad rasaritul in fiecare dimineata si nu imi spune mare lucru. Trec ca un robotel prin programul fiecarei zile, fara promisiunea prezentei tale la final.
Uite, stiu ca nu da neaparat bine ce scriu aici. Asa ca ma opresc. Dar iti arunc o sfidare. Sfidez lumea, sfidez sansele si chiar pe tine. Pentru ca totul se reduce la o singura intrebare: ce fel de viata vrem ?

E simplu. If I'm not flying, I'm dying. You make me fly, so with you I am alive. Simpla ecuatie, nu ? Vrei sa te simti la fel ?

Despre Ioana

1:

O sun si raspunde in doi peri la telefon. Chestie care ma enerveaza in primul rand pentru ca imi cam taie mojo-ul si in al doilea rand pentru ca stiu ca o sa dureze toata ziua. Oricum e vorba de banalitati.

Cand isi face aparitia prin incinta, totul pare normal: de la inertia catre cafea la telefonul de la ureche. Parca lumea ii trage cuvintele cu clestele, parca merge altfel, parca de-abia ridica privirea din pamant. Tocmai ea, copilul deghizat in femeie, zglobie, sturlubatica si zgubilitica precum Creanga in "Amintiri...".

Dupa o tigara misterul se dezvaluie.

2:

"Ce nebun esti !". Si stinge tigara. Isi aprinde alta. Ochii ii raman pe pachetul de tigari. Dupa privire parca se roaga ca pe pachet sa scrie ca tutunul omoara repede, nicidecum incet. Si zambeste. Inca nu ma prind daca e fortat sau nu.

O intreb de corazon si privirea ei se duce catre dreapta mea, stanga ei. Acceseaza emisfera stanga a creierului, deci sunt semne ca nu bullshituieste. Isi trece fugar degetul peste ecranul Iphone-ului. Partea stanga a creierasului ei, care teoretic e foarte buna la punerea ideilor in ordine si la amintiri isi face si de data asta treaba temeinic. Raspunsul ei ia forma unul rationament logic: ordine in idei, argumente, concizie. Dar daca ciumpalacul despre care vorbea era in fata ei, ar fi luat-o razna.

Ciumpalac care probabil nu se afla pe o raza mai mica de 10 km fizici si vreo doi lumina sentimentali. Dar tot spre el o poarta emisfera ei dreapta, aia responsbila cu imaginatia. Isi fundamenteaza rational pozitia provenita din niste sentimente. Semn mai mult decat evident ca la ele sinapsele sunt mai interconectate decat la noi. Poate de asta se estompeaza si distinctiile pe alocuri. Sau poate nu.

3:

Deci el nu mai e in peisaj. Deci ea e tot singura. Si e o tipa ca lumea. Ca lumea = frumoasa, desteapta, cu personalitate, de cariera, de treaba, de viata. Deci ca lumea.

Si stau si ma intreb:
a)Oare nu e ceva in neregula cu procesul de selectie ?
b)Sau cu evaluarea semnalelor ?
c)Sau cu investitia ?
d)Sau cu dorintele ?
Valabil pentru amandoi.

Sau sunt eu dur ? Sau prea rau ? Ei, asta e intotdeauna o posibilitate.

Morning Republic

Clar trebuie sa fac ceva cu telefonul pentru ca nu ii aud alarma. Desi setata de aseara la 6.45, m-am trezit undeva la 7.23 si asta doar pentru ca undeva in casa s-a trantit o usa.
Pregatire: dus, imbracat, downloadat mp3-uri + nelipsita cravata de corporatist. E slaba cafeaua in dimineata asta. Nu-i nimic, la fel e si vointa sa ma deplasez.
N-am mai mers cu 331 azi, ceea ce e nasol. Nu le-am bifat pe corporatiste. Una din ele e bruneta si are breton. Ceea ce nu e deloc corect, pentru ca in mod clar, daca are breton, o sa ma uit. Bruneta e extrem de interesanta: nu atrage mare lucru la ea, e imbracata aproape vesnic intr-un plovaras negru, invariabil la blugi negri, poate daca e foarte cald afara o sa aiba o camasa mai colorata sau bej, dar, atentie !, are mereu cate o carte in mana. Ultima oara era ceva parca de Llosa (de obicei nu ma apropii, nu vreau sa creada ca sunt un stalker), dar oricum apare o carte noua cam in fiecare saptamana. Deci ori le citeste, ori pur si simplu le schimba intre ele ca sa para intersanta. Eu oricum sunt ahtiat. Cat minimalism: un breton si o carte !
A doua e mult mai comuna: blugi albastri, bluza roz, blonda vopsita, radacinile incep sa i se decoloreze, fata abordabila, castile pe urechi, deci inabordabila. Pe asta o intalnesc daca plec ceva mai tarziu de acasa. Coboara la aceeasi statie ca si mine. De obicei merge intr-un ritm extrem de alert. Adica poate si ea e in intarziere. Oricum ma uit putin stanga-dreapta ca sa traversez si deja a disparut. Maine dimineata ne revedem oricum.
Prin holul de la Millennium deja am dat volumul de la player la maxim. Beat-uri electro house pentru baiatu'. Corporatistii se uita ca curca-n lemne. Stii cum se uita curca-n lemne ? Cam asa:

Trebuie sa recunosc ca e o senzatie misto sa mergi la costum cu castile pe urechi intr-o incapere de corporatisti. Cred ca ofera un aer de "Nu-mi pasa ! Suck my balls!". Ceea ce explica privirile. Corporatistii sunt, la vederea acestei imagini jemenfichiste, transportati in timp, la inceputul carierei lor, dupa ce le-au spus sefului ca vor sa mearga la o nunta si nu pot sa lucreze in plus vineri seara. Seful a raspuns oricum intr-o limba de lemn, dar traducerea este "Nu-mi pasa ! Suck my balls!". Explicatia asta am adaptat-o din Rocknrolla, mi s-a parut de efect.
Revenind la senzatia ca lumea, cred ca incep incet-incet sa ma prind de avantaje. Lumea nu iti mai zice nimic pe strada, sau daca iti zice oricum nu auzi. Dimineata ta are orice ritm ii imprimi din player. Dimineata mea a avut azi ritmul Freemasons-Uninvited. Maine o sa ii reinvit pe Bill Britt si guest star Aris Pavlides. Si sper pentru o cafea mai tare. Si e mai usor sa imi pastrez visul in fata ochilor, macar pana la pranz.
O sa fie sambata, deci nu o sa fie corporatiste. Ma multumesc cu minimalistele care merg la piscina, sunt si mai sumar imbracate, dar infinit mai putin interesante. Si o sa imi revizualizez visul. Pe beat de house.

Minimalist dreamgirls

Asa incepe. Poate nici nu iti dai seama...Cand te uiti la ea iti zici ca are, citez: "the emotional range of a sea walrus" = exact, nu prea mare. Nici nu trebuie. Pentru instinctul ei de pradator, e destul. Dar de asta o placi. Pentru ca tu ai in minte imaginea ultimei tale prietene stabile: cicalitoare, prea multe emotii, vorbeste prea mult. Dar aceasta este minimalista. Exact ce iti trebuie tie. O fashionista tacuta, care accepta tacit tot ce ii oferi. Emotia e primara, expresia sufletului ei e redusa la elementul minim, instinctul. Si de aia o iubesti. De fapt nu o iubesti pe ea, iubesti IDEEA de ea. Si asta te face minimalist. De fapt nu, tu doar ai "cazut" pe setul asta de idei.



Si uite cum te afunzi mai departe. Parul ei de un negru intens si fata ei alba creeaza un contrast irezistibil. Aproape ireal, nu ? Oare negrul ala e pe bune ? "Ce par frumos/stralucitor/frumos ai!"...De cate ori te-ai trezit spunand asta ? Ea iti raspunde printr-un zambet timid. Devine pasiva si tie nu iti vine sa crezi cat de usor a fost sa o impresionezi, cu un singur compliment !



Prin ochii ei mari tie iti trece toata viata. Nu, nu o sa mori. Relaxeaza-te, esti doar prins. Iremediabil. Nu te speria. Garantez ca o sa iti placa. O sa iti ia capul in maini si o sa te sarute cand o sa te astepti mai putin. O sa te atinga unde iti place tie intr-o camera plina de oameni. O sa iti gateasca cele mai tari spaghete carbonara si o sa iti toarne vin in pahar dupa aia. O sa te lase sa ii bagi mana in bikini in apa marii. O sa te atraga ostentativ intr-un dans lent la nunta verisoarei tale in timp ce pampalaii aia care se dau cocosi se uita ca la felul 15. O sa se uite la tine de parca sunteti singurii oameni de pe lume. Tare, nu ?
Emotia ei, insa, fiind emotie, o sa dispara la un moment dat. Si atunci totul o sa arda. Exact ca in videoclipul cu Smiley. Si atunci o sa simti ca traiesti mai mult decat oricand. Ea te-a redus la expresia minima a emotiilor tale. Si tu crezi ca asa trebuie sa fie.

Ba nu. Totul e maximalism de fapt. Sa obtii maximul din orice: un zambet, o grimasa, o atingere, un sunet. Si stai linistit, ea a obtinut maximul, nu tu. Si de aia o iubesti.

Life in Technicolor

Lectie de filosofie

Confucius begins:

"When in doubt...



Tavi continues:

...always go for the facial !



Nota: Pictogramele sunt chiar cele folosite de cei doi renumiti filosofi

Ma doare maseaua

A inceput de alaltaieri. Nu stiu ce dracu' se intampla ca dulciuri nu am mancat, rece nu am baut. Naiba stie. E drept, cafeaua a curs in valuri.
Drept pentru care acum stau si ma uit la frumusetea asta neagra de langa mine cu forme lascive si incerc sa ma infranez sa ma arunc asupra ei. Sta acolo si imi face cu ochiul. A dreacu' ispita, greu sa ii rezisti. Dar trebuie. Devin din ce in ce mai nelinistit. Si superbitatea aia imbracata in rosu, cu rotunjimi apetisante sta acolo...Ma asteapta. Ma termina ca nu pot sa o devorez.
Nici macar nu imi place, de fapt. E vorba de ambalaj. E aranjata vampa: are pe ea un obiect de imbracaminte minuscul, aproape pana la buric, si acopera exact atat cat sa nu fie prea vulgara, e asortata, rosul din vestimentatie merge de minune cu negrul ei natural. Si e vorba de reflex. Daca nu pot sa o am, o vreau. Poate e si pentru ca nu ii vad ochii. Ochii unei fete sunt de fapt cei care "seal the deal". Da, are forme, are atitudine, e frumoasa, ma atrage, dar ochii reprezinta argumentul principal. E simplu: cu cat ma arde mai rau privirea ei, cu atat ma apropie de ea. Daca ochii ei nu imi spun nimic, sau prea multe de care nu vreau sa stiu, adio.
Nu, nu e buna pentru mine. Stiu ca o sa ma simt extrem de nasol dupa. Daca sunt norocos, o sa ma doara capul. Daca o sa fiu mai ghinionist, o sa mi se intample iar ca mai demult, sa devin surescitat si sa o vreau mai mult dar in acelasi timp sa vreau sa stau departe de ea. Nu ma dezvat, tot timpul dau in extreme. Ori o am prea mult ori prea putin. Ba nu ma satur, ba o caut cu disperare. Nu, asta trebuie sa se opreasca.
Mi-am dat seama de ce ma doare maseaua. Am baut prea multa cola acum 2 zile. De asta tu, atat de apetisanta sticla de 2 litri careia ii inchin ode pentru ca ma doare maseaua si nu sunt chiar perfect lucid, trebuie sa ramai, frumoasa, neagra si rece, virgina, neconsumata si la locul tau.

Lens of Truth: Modern Warfare 2 - "No Russian" Airport Mission

A suspected suicide bombing at Moscow's Domodedovo airport kills at least 35 people and injures more than 100 - many of them critically, officials say - BBC News, 24th of January 2011

Apparently it was a terrorist attack. Well, apparently someone has thought of that before. Check this out !

La Multi Ani pe 2011 !

LA MULTI ANI ! Sa aveti un 2011 absolut fabulos, in care sa aveti parte de tot ceea ce inseamna AWESOMENESS: sanatate, armonie in familie, noroc, prosperitate maxima, fericire in cuplu/romance/relatii/sex/dragoste (sper ca am reusit sa acopar tot spectrul ) si prietenie absoluta !

Am inceput recent un nou an, ocazie cu care vreau sa imparatasesc cateva din planurile mele pentru Awesome 2011.

M-am gandit sa fiu mai activ in mediul virtual. Asa ca voi inaugura cateva rubrici noi si interesante, sper eu. Prima rubrica va fi "Video of the Day", si aici e lesne de inteles ce se va intampla si de ce; important de stiut: pe blog si pe Facebook vor fi doua video diferite, fiecare cu trimitere la celalalt: double the action, triple the excitement!
A doua rubrica mi-a fost inspirata de numarul de sfarsit de an al revistei Time; in timp ce o rasfoiam, cautand subiecte mai interesante decat cel principal (greu de gasit, avand in vedere ca era vorba despre Mark Zuckerberg si ascensiunea Facebook - totally AWESOME!), am ajuns la ultima pagina, unde se gasea o rubrica proaspat inaugurata, numita sugestiv (si absolut fabulos) "The Awesome Column - Joel Stein Presents: The Coolest Person of the Year" !!!! De ce nu m-am gandit eu primul la asta ? Asa ca din acea pagina de final de Time s-a nascut Tavi's Awesome ... ceva, inca nu m-am gandit pe indelete, tot ce stiu e ca va fi awesome ! Basically voi scrie cateva cuvinte despre o persoana care mie mi s-a parut fabuloasa in acea perioada de timp (mda, nici nu m-am gandit cu cata regularitate voi scrie; un dezavantaj ar fi ca sunt inconjurat permanent de oameni extraordinari si ar trebui doar sa postez despre ei ca sa reusesc sa trec si la persoane publice - exact, sunteti extraordinari cu totii si va iubesc ! ).
A treia actiune virtuala va fi sa postez cu mai multa regularitate pe blog, in general despre subiecte de interes comun, cu, eventual, o recapitulare la sfarsit de saptamana. 2-3 posturi pe saptamana cred ca sunt de ajuns ca cititorii mei sa fie multumiti.

Rog insa cateva chestii simple: in primul rand, cititi (cand aveti timp), in al doilea rand dati comment-uri si in al treilea, deveniti-mi vecini in CityVille pe Facebook, nu mai dureaza prea mult programul "Cafeaua si prajitura" ! (Daca nu stiti despre ce este vorba, stiti unde sa ma gasiti ! )

Acestea fiind spuse, va doresc un 2011 AWESOME !

Tavinho