Despre Ioana

1:

O sun si raspunde in doi peri la telefon. Chestie care ma enerveaza in primul rand pentru ca imi cam taie mojo-ul si in al doilea rand pentru ca stiu ca o sa dureze toata ziua. Oricum e vorba de banalitati.

Cand isi face aparitia prin incinta, totul pare normal: de la inertia catre cafea la telefonul de la ureche. Parca lumea ii trage cuvintele cu clestele, parca merge altfel, parca de-abia ridica privirea din pamant. Tocmai ea, copilul deghizat in femeie, zglobie, sturlubatica si zgubilitica precum Creanga in "Amintiri...".

Dupa o tigara misterul se dezvaluie.

2:

"Ce nebun esti !". Si stinge tigara. Isi aprinde alta. Ochii ii raman pe pachetul de tigari. Dupa privire parca se roaga ca pe pachet sa scrie ca tutunul omoara repede, nicidecum incet. Si zambeste. Inca nu ma prind daca e fortat sau nu.

O intreb de corazon si privirea ei se duce catre dreapta mea, stanga ei. Acceseaza emisfera stanga a creierului, deci sunt semne ca nu bullshituieste. Isi trece fugar degetul peste ecranul Iphone-ului. Partea stanga a creierasului ei, care teoretic e foarte buna la punerea ideilor in ordine si la amintiri isi face si de data asta treaba temeinic. Raspunsul ei ia forma unul rationament logic: ordine in idei, argumente, concizie. Dar daca ciumpalacul despre care vorbea era in fata ei, ar fi luat-o razna.

Ciumpalac care probabil nu se afla pe o raza mai mica de 10 km fizici si vreo doi lumina sentimentali. Dar tot spre el o poarta emisfera ei dreapta, aia responsbila cu imaginatia. Isi fundamenteaza rational pozitia provenita din niste sentimente. Semn mai mult decat evident ca la ele sinapsele sunt mai interconectate decat la noi. Poate de asta se estompeaza si distinctiile pe alocuri. Sau poate nu.

3:

Deci el nu mai e in peisaj. Deci ea e tot singura. Si e o tipa ca lumea. Ca lumea = frumoasa, desteapta, cu personalitate, de cariera, de treaba, de viata. Deci ca lumea.

Si stau si ma intreb:
a)Oare nu e ceva in neregula cu procesul de selectie ?
b)Sau cu evaluarea semnalelor ?
c)Sau cu investitia ?
d)Sau cu dorintele ?
Valabil pentru amandoi.

Sau sunt eu dur ? Sau prea rau ? Ei, asta e intotdeauna o posibilitate.

Morning Republic

Clar trebuie sa fac ceva cu telefonul pentru ca nu ii aud alarma. Desi setata de aseara la 6.45, m-am trezit undeva la 7.23 si asta doar pentru ca undeva in casa s-a trantit o usa.
Pregatire: dus, imbracat, downloadat mp3-uri + nelipsita cravata de corporatist. E slaba cafeaua in dimineata asta. Nu-i nimic, la fel e si vointa sa ma deplasez.
N-am mai mers cu 331 azi, ceea ce e nasol. Nu le-am bifat pe corporatiste. Una din ele e bruneta si are breton. Ceea ce nu e deloc corect, pentru ca in mod clar, daca are breton, o sa ma uit. Bruneta e extrem de interesanta: nu atrage mare lucru la ea, e imbracata aproape vesnic intr-un plovaras negru, invariabil la blugi negri, poate daca e foarte cald afara o sa aiba o camasa mai colorata sau bej, dar, atentie !, are mereu cate o carte in mana. Ultima oara era ceva parca de Llosa (de obicei nu ma apropii, nu vreau sa creada ca sunt un stalker), dar oricum apare o carte noua cam in fiecare saptamana. Deci ori le citeste, ori pur si simplu le schimba intre ele ca sa para intersanta. Eu oricum sunt ahtiat. Cat minimalism: un breton si o carte !
A doua e mult mai comuna: blugi albastri, bluza roz, blonda vopsita, radacinile incep sa i se decoloreze, fata abordabila, castile pe urechi, deci inabordabila. Pe asta o intalnesc daca plec ceva mai tarziu de acasa. Coboara la aceeasi statie ca si mine. De obicei merge intr-un ritm extrem de alert. Adica poate si ea e in intarziere. Oricum ma uit putin stanga-dreapta ca sa traversez si deja a disparut. Maine dimineata ne revedem oricum.
Prin holul de la Millennium deja am dat volumul de la player la maxim. Beat-uri electro house pentru baiatu'. Corporatistii se uita ca curca-n lemne. Stii cum se uita curca-n lemne ? Cam asa:

Trebuie sa recunosc ca e o senzatie misto sa mergi la costum cu castile pe urechi intr-o incapere de corporatisti. Cred ca ofera un aer de "Nu-mi pasa ! Suck my balls!". Ceea ce explica privirile. Corporatistii sunt, la vederea acestei imagini jemenfichiste, transportati in timp, la inceputul carierei lor, dupa ce le-au spus sefului ca vor sa mearga la o nunta si nu pot sa lucreze in plus vineri seara. Seful a raspuns oricum intr-o limba de lemn, dar traducerea este "Nu-mi pasa ! Suck my balls!". Explicatia asta am adaptat-o din Rocknrolla, mi s-a parut de efect.
Revenind la senzatia ca lumea, cred ca incep incet-incet sa ma prind de avantaje. Lumea nu iti mai zice nimic pe strada, sau daca iti zice oricum nu auzi. Dimineata ta are orice ritm ii imprimi din player. Dimineata mea a avut azi ritmul Freemasons-Uninvited. Maine o sa ii reinvit pe Bill Britt si guest star Aris Pavlides. Si sper pentru o cafea mai tare. Si e mai usor sa imi pastrez visul in fata ochilor, macar pana la pranz.
O sa fie sambata, deci nu o sa fie corporatiste. Ma multumesc cu minimalistele care merg la piscina, sunt si mai sumar imbracate, dar infinit mai putin interesante. Si o sa imi revizualizez visul. Pe beat de house.