Moromete

Dimineata tarzie (11 AM), pe DN1, in Renault-ul proprietate personala (de mai putin de 24 de ore). Dupa o escala scurta in Otopeni (apropo, super cocheta primaria si strazile curate si cladirile renovate ! ), ajungem in Balotesti.
Curtea e complet schimbata. S-au scos toate chestiile inutile din ea si acum au ramas doar terasamente, plate ca niste terenuri de tenis.
Si incepe munca. Sub soarele verii perfecte pe care mi-o doream de mult timp. Sub acel soare, in acele momente, muncind cot la cot cu acesti oameni care reprezinta rudele mele cele mai apropiate, totul era la fel ca in copilarie.
Si din terasamente o sa creasca intr-o luna iarba si intr-o luna si o saptamana varul meu o sa aiba nunta. Cand dracu' s-au dus anii astia? Parca ieri ma jucam sub nuc cu mingea si ma feream sa intru in lucerna din spate, si acum dau la grebla si la lopata in curtea goala.
Am criticat mult timp "Morometii" lui MArin Preda (deh ! frustrari din scoala generala cand trebuia sa citesc ) dar am constatat ca am ajuns personaj principal demn de acel roman. Sunt Moromete. Sunt absolvent de stiinte politice, filozofez zilnic si uite-ma acum, dand la grebla in curte. Sunt Moromete, taranul filozof. Ma plimb prin sat, pe ulita neschimbata inca din copilarie si ma minunez cum se imbogatesc altii si isi transforma casele taranesti in viloaie de demnitari.
Imi beau cafeaua ( bere nu pot sa beau ca sunt cu volanul ) si ma uit la sat si pentru cateva clipe imi doresc sa traiesc la fel ca Moromete...