Test pentru Google Tag Manager

Sa vedem un testulet

The Me you know - and love

Cum sunt intr-o dispozitie narcisista, va las cu reprezentarea mea fotbalistica. Daca viata e un joc de fotbal, atunci vreau numarul 10. Hai sa ne gandim putin...

Numarul 10,

the King,

el Pibe d'Oro,

magul,

playmaker-ul...

Din piciorul si sufletul lui nu pleaca decat rezolvari creative,

viata e prea scurta ca sa piarda timpul jucand pragmatic, desi cu totii il sfatuiesc asa,

om al extremelor, se misca cu extrema finete,

vizionar,

dar si impulsiv,

cateodata brutal,

de multe ori violent,

insa mereu spectaculos,

pasional,

altruist,

mereu cu gandul la cei din jurul lui,

si cautand mereu pe altii ca el !

Numarul 10 are mereu ca tinta nu castigarea meciului, ci a trofeului !

Si pana la urma nu conteaza daca nu ai numarul 10 pe tricou,

conteaza numai daca in mintea si in sufletul tau esti NUMARUL 10 !

Tavinho: un om, un brand - numarul 10...

Since I was looking for something that would express it just right...

"The word “love” is grossly overused in the 21st century. Most men and women like to withhold using the term until there is some serious reciprocity in the relationship. Men often times wait for women to drop the L-word first as we do not want to depreciate our masculinity.

Truth be told, we want to scream L-O-V-E the very first time our penis enters her mouth. There is no other way to describe the gratitude and appreciation that we have for the act than by professing that we were struck with cupid’s arrow.

In all seriousness, men are hopeless romantics scared of their shadow and even more terrified of the repercussions of this word scaring the perfect woman away. Just know that when a man has waited for you he has loved you since day one. Love isn’t developed. It’s been there since his first dreams of happiness began."

The Everyday Ways Women Confuse The Hearts of Men - Elite Daily
http://elitedaily.com/elite/2012/subtle-ways-women-send-men-spirals/

Tavinho & Gasca - Eu Vara Nu Dorm ( Navodari September Remix )

Eu vara nu dorm, nu am somn ( adica sambata dimineata la 8 dupa 4 ore de somn eram de nebun pe plaja) ...

Zorii zilei ma prind cand pe plaja ma plimb ( cat am asteptat momentul asta ! ) ...

Pentru ca vara nu dorm ( de caldura, dar acum nu a fost cazul ) ...

Am hibernat ca ursul toata iarna ...

Mut resedinta la Constanta in sfarsit a venit vara ( ma rog, deja era cam spre toamna, dar asta e meritul nostru, pentru ca se culcase deja Connect-R )

Dimineata mahmureala da-i cu sana/Pepsi umple cana ( alcolisti, ce vrei ? ) ...

Ca un weekend la Mamaia e cat un sezon la Varna ...

Si jur ca m-as baga la somn

Sa-mi rulez filmul pe sezlong

Dar spune-mi cum ai vrea sa dorm

Cand am in spate o gasca intreaga

Care striga Rapanon ( baruletul se numeste Rapana, iar daca pronunti cu accent de Connect-R/Ferentari, iese la fix ) ...

Duios

Wow-ed !

Robbie Williams - Let Love Be Your Energy



If you would but see in yourself at least a small part of what I see in you, the world would be a better place...If you would just look in the right place, your world would blossom...

A new Hope !

In a very rare instance, you get that feeling that time stopped and nothing else matters...

"When I first saw her, I thought she was clipped out of a hippie movie. She was so colourful and radiant. She has that special power to brighten up people's days, to make them feel positive about their problems and even to draw a smile on their sad faces. She somehow liberates people of their burdens."

That's what people say about her. When I first saw her, she wasn't colourful at all, not at all hippie-like; she was wearing a very classy black dress. Her radiance, however, more than made up for the formal wear.

Composure and the usual "chill" factor went away when she smiled. A somewhat boring suit-wearing Saturday was suddenly lit up. I wish she hadn't smiled. Since I'm selfish, I knew I wanted her for myself. But she doesn't only belong to me. I've seen her ways. It's like she carries an important mission : to give people the expectation of a positive outcome. To show them that there's life outside of themselves. And she will.

Her untold promise to me, the biggest of all, is to show me that there's freedom from one's self , from the tyranny of what we are accustomed to call "life", from labels and judgment. She will do it, because she loves me in her own way. And for that I must thank her. And I apologize for my selfishness. She'll forgive me, she cant't help it...

Nunta la Chindie ! (part I)

Ioana si Horia s-au casatorit. In decor brancovenesc, ei au spus "DA", tare si clar, atat in fata ofiterului Starii Civile Targoviste, cat si in fata preotilor si a lui D-zeu. Pe o ploaie prevestitoare de mari bogatii (dupa cat a plouat, muuuuuuuuuulte bogatii !), am avut sansa si privilegiul sa ne bucuram alaturi de ei in ceea ce s-a dovedit a fi o nunta extraordinara din toate punctele de vedere !



Povestea e bogata si interesanta. O sa fie cu sentimentalisme, bascalie, actiune, suspans, dragoste, sex (perversilor, n-o sa fie cu sex !) si multe introspectii. Si ca sa fierb un pic audienta, o sa povestesc pe cat posibil cronologic. Si ca sa enervez de-a dreptul cititorii, o sa scriu si impresiile mele despre weekendul fabulos pe care tocmai l-am trait (cat tupeu) !



TGV
Povestea noastra incepe vineri dupa-amiaza, pe calea Bucurestilor din Targoviste, cand incercam sa gasesc pensiunea la care urma sa raman. Eu stiam una si buna: strada Campulung. Dar stupoare: nimeni nu stia de existenta acestei strazi. Intr-adevar, uitandu-ma in jur, nu am descoperit nici un indicator cu numele strazilor. M-a pus stiti-voi-cine si am intrebat un taximetrist.
EU: - Buna ziua, strada Campulung va rog.
Taximetristul: - Ce cautati ?
EU (in gand) "Pe ma-..."
(live): - O pensiune.
- Ce pensiune ?
EU (in gand): "A p... "
(live): Paltinu
Taximetristul: Faci stanga pe langa statia GPL si ........ (n-am retinut pana la capat)
Cu simtul meu superior de orientare (adica noroc chior), am reusit sa ajung pe strada respectiva. Recunosc ca m-a luat prin surprindere lipsa indicatoarelor cu nume de strada. MINUS pentru TGV !




Initial mi se parea ca locul arata ca Balta Alba-Salajean (cu tot cu accent de La Familia 1999).





Am ajuns la pensiunea arondata subsemnatului. Vila super ok. Patronul, un bonom care m-a intampinat din prima cu o remarca despre greutatea mea. PAC ! "Ce nuntas barosan!". Pai se potrivea cu numele meu de scena: Octavian - cel mai mare barosan. Sau, in anumite cercuri, Octav Talent. Dar asta nu stiti de la mine. Oricum, am decis sa play it cool. Altii mai slabi de inger nu stiu ce ar fi facut in locul meu, zau...




Ideea e ca vineri la 17:00 eram singur in Targoviste. Eram cam primul din gasca din Bucuresti care ajunsese in oras. Cata avea o sfintire, ceva gen, cu preot si tot tacamul. Ideea e ca eram solo. O bagasem pe maneca.
Am zis sa merg la Lidl, ca si-asa nu mai fusesem in viata mea. A trebuit sa ajung la TGV ca sa intru si eu in Lidl. Unde dreacu' sunt Lidl-urile in Bucuresti, apropo ?
Ca sa omor apoi timpul, am intrat in vorba cu domnul Petre, patronul de la vila. I-am cunoscut nepotul, care il numea "tatau'". Dl. Petre a inceput sa imi povesteasca viata lui (tumultoasa, de altfel). Din respect (si frica) nu voi dezvalui aici ce am aflat. Dar povestea lui, spre deosebire de a mea, chiar implica bani, suspans, masini si gagici.




M-am vazut apoi cu Cata, care a fost un ghid perfect. Mi-a aratat toate hotspot-urile din oras. Care sunt destul de multe. Inclusiv centrul vechi. La cum vad eu situatia, TGV, care este un centru vechi in sine, are un centru vechi. Un centru vechi in centrul vechi. Centrul vechi langa care se afla scoala de arte la care mireasa si-a luat diploma in design. Am aflat ca adolescentii se intalnesc la "Mihaita", adica statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul din mijlocul unei piatete care iarna se transforma in patinoar. Aflata chiar in fata cladirii in care Cata a devenit miss in clasa a 8-a (?). Adica aproape de piata Prefecturii.
Apoi am fost la cetatea Chindiei, inconjurata de parcul Chindiei. Iar in parc se afla statuile tututor domnitorilor Tarii Romanesti care au rezidat in cetate. Foarte interesant, spre deosebire de Bucuresti, unde parcul Herastrau e impanzit de statui ale unor scriitori sau oameni de stat din tari de care nici nu am auzit.
Sa ne intelegem, in Targoviste, totul e aproape de orice. Nu-mi venea sa cred ca de la mine de la vila pana la primarie faceam 10 minute pe jos. Si pana la Cata vreo 6. Si pana in centrul vechi vreo 12. Si tot asa...Targovistele pentru mine reprezinta un fel de Parcul Bazilescu cu lac si turn. Ceea ce ar trebui interpretat ca un compliment.




Apoi ne-am vazut cu Ana si Mihai. A trebuit sa vin in Targoviste ca sa ma vad cu Ana. Din nou, asta ar trebui sa arate ce val de simpatie a declansat nunta Ioanei si a lui Horia. I&H: connecting people...Write that down !




Seara s-a incheiat intr-un bar in centrul vechi, cu alune, bere si ciocolata calda. Nu toate in acelasi timp. Am condus oamenii acasa. Da, pe toti, pentru ca era aproape ! Si, din nou, singur la pensiune, m-am refugiat intr-o sticla de Cola si un film prost. Am dormit ca pe pioneze. Nu-mi venea sa cred ca aveam emotii...


To be continued...

Muse . . .

A muse, a muse, my kingdom for a muse . . .

Bezea

Vom incepe cu

Whisky cu gheata...
Plaja in decembrie...
Relatii geniale...
Petrecere pentru ca e marti...
Fetele mai baga un dans...
Liniste cand vrem liniste...
Cariere in ce ne place...
Sa nu mai stii ce sa faci cu banii...
Bilete la VIP pe National Arena...
Jack Russell terrier-ul ala care se juca cu mingea albastra la AFI...
Inchiriem un elicopter si mergem la nunta la Constanta...

Pentru ca meritam !

Pai ce pula mea !!!!

Daca nici asta nu functioneaza...

Ataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat !!!!!!!

Sentimentele sunt la reducere

Oamenii, de multe ori, sunt ca produsele. Fiecare are valoarea lui si fiecare are un pret pe care si-l da (din pacate) singur - nu e asa de simplu, are legatura si cu pretul pe care il pune fiecare om din cercul sau, societatea, etc. In functie de acel pret, se pozitioneaza undeva in "piata". Se adauga marketing si reclama, eventual cativa intermediari care adauga la pret, nu neaparat si la calitate. Si voila!, avem una bucata individ. Vrei sa cumperi ?

Ca si in cazul produselor, oamenii au componente care le dau plusvaloare. La un om conteaza calitatea, care e definita de fiecare, atat de omul respectiv cat si de "cumparatori", permanent si in timp real - e vorba de cea mai libera piata posibila. Mai e vorba si de cantitate - observ ca in lumea actuala, cantitatea e bine sa fie mica, mai ales la produsele de sorginte feminina. La barbati se pune mai mult accentul pe proportionalitate, desi anumite branduri masculine merg bine la cantitati cat mai mari (din aceasta categorie de piata fac parte asa-zisii masculi alfa, eventual asortati cu ceva haine de firma si o masina cu multi cai putere).
Aproape maxim conteaza ambalajul. O, cat conteaza ambalajul ! Ambalajul face sau des-face un produs. Sau un om. A avea parul facut intr-un fel cat mai funky, a fi la costum sau fusta, a iti asorta imbracamintea contribuie dramatic la calitate si la pret.

N-am vorbit de pret. In "piata oamenilor" (nu vorbesc de trafic de organe sau de carne vie), adica in mediul asta in care ne invartim fiecare din noi impreuna cu altii la fel ca noi, pretul este un concept extrem de concret. Si nu e vorba de bani. Da, exista si oameni care pot fi cumparati cu bani, dar aia e deja alta poveste. Pretul pe care il are fiecare dintre noi reprezinta disponibiltatea si vointa celor din jurul nostru de a investi in noi. Investitia poate fi de timp petrecut, de sentimente, de prezenta fizica sau intelectuala, de interes sau chiar de bani (la partea asta din urma deja reintram in acea "alta poveste" asa ca nu o sa o includem in analiza noastra "de piata").

Si nu in ultimul rand mai e vorba de o componenta extrem de importanta, poate chiar vitala: sentimentul asociat fiecarui produs. Adica, in traducere simplista, daca acel produs iti aduce placere/fericire in cazul in care l-ai "cumpara". Sau, ca o chestie ceva mai complexa, daca l-ai si vinde. In total, emotiile pe care le avem catre si de la un produs. Componenta asta e vitala. De ce? Pentru ca toate celelalte componente ale "produsului" pot fi la cote maxime si totusi daca emotia asociata lui nu e potrivita, nu se cere. De-asta e bine ca sentimentele sa fie la reducere. Face ca produsul sa devina mult mai ieftin si mult mai cerut. La fel, daca avem de-a face cu un "client" care a acoperit toate componentele in afara de sentiment, nu credeti ca ar dori sa achizitioneze emotiile la un pret cat mai mic ? Si fara batai de cap ? Din ce mai vad prin jur, cred ca asta se doreste.

Ce e interesant la aceasta "piata a oamenilor" e ca toti suntem in acelasi timp produse si consumatori. Criteriile dupa care ni se stabileste pretul sunt aceleasi dupa care si noi stabilim pretul altora sau costul pe care suntem dispusi sa il achitam. Alt fapt interesant e ca produsele vin cu etichete care se updateaza constant. Si nu exista nici un manual de folosire, nu exista instructiuni, nu exista o lista exhaustiva de componente, nu exista o lista de preturi si ce e cel mai grav dintre toate, nu exista nici un fel de garantie a calitatii.

Nu avem cum sa reglementam "piata". Singurul organism care l-ar putea controla e societatea. Dar e perfect de imperfect. Statul nu are cum sa o controleze (vezi esecul regimurilor comuniste si fragilitatea celor capitaliste). "Piata" nu poate fi reglementata decat daca se reglementeaza sentimentele (pot fi schimbate, dar nu decisiv si nu permanent si in directii de multe ori aleatorii). Cea mai buna dovada ca nu se pot reglementa sentimentele e urmatoarea: noi, oamenii, ca specie, am creat structuri enorme de toate tipurile, de la zgarie-nori la orase si sisteme abstracte, sociale si informatice; insa cand vine vorba de sentimente, devenim de necontrolat si ne intoarcem catre vesnicul refugiu, si anume instinctul. Instinctul nu reglementeaza piata, dar o face mult mai interesanta, si de multe ori mult mai previzibila.

Deci hai sa ne punem niste intrebari:
1) atunci cand "cumparam", vrem oare sa cumparam de la reduceri ?
2) atunci cand "vindem", e oare bine sa ne pozitionam in raftul de discounturi ?
3) mai ales, indiferent de alegerea de "produs", suntem dispusi sa platim pretul afisat ? Nu o sa vrem sa il returnam ? Cat de repede vom merge cu "produsul" la service ? O sa vrem sa il schimbam pentru altul similar, eventual cu upgrade-uri ?

Singurul meu sfat: gasiti-va "clienti" premium ! Sunt fideli, loiali si nu cumpara de la reduceri !

So in the end, what's the point ?

Walking on this land...

El diamante, antes de luz, es carbon...

Nu mai suntem la fel... As indrazni sa spun ca ne-am schimbat in bine. Eu poate mai mult ca tine. Dar tot nu sunt unde as vrea si unde ar trebui sa fiu. Si inainte sa vedem lumina zorilor dupa lungul drum al noptii trebuie sa invatam totusi sa luminam intunericul. Eu cu siguranta mai mult decat tine.
Acum ceva timp te-ai insinuat in mintea mea ca un atacant brazilian printr-o aparare prea avansata. Am fost surprins, dar nu prea. Cacat, mi-era clar dupa cateva minute. Am lasat sa se intample. Acum e randul tau...

Cultivo la rosa blanca...

Sincer, m-am saturat sa nu ma trezesc langa tine. Vad rasaritul in fiecare dimineata si nu imi spune mare lucru. Trec ca un robotel prin programul fiecarei zile, fara promisiunea prezentei tale la final.
Uite, stiu ca nu da neaparat bine ce scriu aici. Asa ca ma opresc. Dar iti arunc o sfidare. Sfidez lumea, sfidez sansele si chiar pe tine. Pentru ca totul se reduce la o singura intrebare: ce fel de viata vrem ?

E simplu. If I'm not flying, I'm dying. You make me fly, so with you I am alive. Simpla ecuatie, nu ? Vrei sa te simti la fel ?

Despre Ioana

1:

O sun si raspunde in doi peri la telefon. Chestie care ma enerveaza in primul rand pentru ca imi cam taie mojo-ul si in al doilea rand pentru ca stiu ca o sa dureze toata ziua. Oricum e vorba de banalitati.

Cand isi face aparitia prin incinta, totul pare normal: de la inertia catre cafea la telefonul de la ureche. Parca lumea ii trage cuvintele cu clestele, parca merge altfel, parca de-abia ridica privirea din pamant. Tocmai ea, copilul deghizat in femeie, zglobie, sturlubatica si zgubilitica precum Creanga in "Amintiri...".

Dupa o tigara misterul se dezvaluie.

2:

"Ce nebun esti !". Si stinge tigara. Isi aprinde alta. Ochii ii raman pe pachetul de tigari. Dupa privire parca se roaga ca pe pachet sa scrie ca tutunul omoara repede, nicidecum incet. Si zambeste. Inca nu ma prind daca e fortat sau nu.

O intreb de corazon si privirea ei se duce catre dreapta mea, stanga ei. Acceseaza emisfera stanga a creierului, deci sunt semne ca nu bullshituieste. Isi trece fugar degetul peste ecranul Iphone-ului. Partea stanga a creierasului ei, care teoretic e foarte buna la punerea ideilor in ordine si la amintiri isi face si de data asta treaba temeinic. Raspunsul ei ia forma unul rationament logic: ordine in idei, argumente, concizie. Dar daca ciumpalacul despre care vorbea era in fata ei, ar fi luat-o razna.

Ciumpalac care probabil nu se afla pe o raza mai mica de 10 km fizici si vreo doi lumina sentimentali. Dar tot spre el o poarta emisfera ei dreapta, aia responsbila cu imaginatia. Isi fundamenteaza rational pozitia provenita din niste sentimente. Semn mai mult decat evident ca la ele sinapsele sunt mai interconectate decat la noi. Poate de asta se estompeaza si distinctiile pe alocuri. Sau poate nu.

3:

Deci el nu mai e in peisaj. Deci ea e tot singura. Si e o tipa ca lumea. Ca lumea = frumoasa, desteapta, cu personalitate, de cariera, de treaba, de viata. Deci ca lumea.

Si stau si ma intreb:
a)Oare nu e ceva in neregula cu procesul de selectie ?
b)Sau cu evaluarea semnalelor ?
c)Sau cu investitia ?
d)Sau cu dorintele ?
Valabil pentru amandoi.

Sau sunt eu dur ? Sau prea rau ? Ei, asta e intotdeauna o posibilitate.

Morning Republic

Clar trebuie sa fac ceva cu telefonul pentru ca nu ii aud alarma. Desi setata de aseara la 6.45, m-am trezit undeva la 7.23 si asta doar pentru ca undeva in casa s-a trantit o usa.
Pregatire: dus, imbracat, downloadat mp3-uri + nelipsita cravata de corporatist. E slaba cafeaua in dimineata asta. Nu-i nimic, la fel e si vointa sa ma deplasez.
N-am mai mers cu 331 azi, ceea ce e nasol. Nu le-am bifat pe corporatiste. Una din ele e bruneta si are breton. Ceea ce nu e deloc corect, pentru ca in mod clar, daca are breton, o sa ma uit. Bruneta e extrem de interesanta: nu atrage mare lucru la ea, e imbracata aproape vesnic intr-un plovaras negru, invariabil la blugi negri, poate daca e foarte cald afara o sa aiba o camasa mai colorata sau bej, dar, atentie !, are mereu cate o carte in mana. Ultima oara era ceva parca de Llosa (de obicei nu ma apropii, nu vreau sa creada ca sunt un stalker), dar oricum apare o carte noua cam in fiecare saptamana. Deci ori le citeste, ori pur si simplu le schimba intre ele ca sa para intersanta. Eu oricum sunt ahtiat. Cat minimalism: un breton si o carte !
A doua e mult mai comuna: blugi albastri, bluza roz, blonda vopsita, radacinile incep sa i se decoloreze, fata abordabila, castile pe urechi, deci inabordabila. Pe asta o intalnesc daca plec ceva mai tarziu de acasa. Coboara la aceeasi statie ca si mine. De obicei merge intr-un ritm extrem de alert. Adica poate si ea e in intarziere. Oricum ma uit putin stanga-dreapta ca sa traversez si deja a disparut. Maine dimineata ne revedem oricum.
Prin holul de la Millennium deja am dat volumul de la player la maxim. Beat-uri electro house pentru baiatu'. Corporatistii se uita ca curca-n lemne. Stii cum se uita curca-n lemne ? Cam asa:

Trebuie sa recunosc ca e o senzatie misto sa mergi la costum cu castile pe urechi intr-o incapere de corporatisti. Cred ca ofera un aer de "Nu-mi pasa ! Suck my balls!". Ceea ce explica privirile. Corporatistii sunt, la vederea acestei imagini jemenfichiste, transportati in timp, la inceputul carierei lor, dupa ce le-au spus sefului ca vor sa mearga la o nunta si nu pot sa lucreze in plus vineri seara. Seful a raspuns oricum intr-o limba de lemn, dar traducerea este "Nu-mi pasa ! Suck my balls!". Explicatia asta am adaptat-o din Rocknrolla, mi s-a parut de efect.
Revenind la senzatia ca lumea, cred ca incep incet-incet sa ma prind de avantaje. Lumea nu iti mai zice nimic pe strada, sau daca iti zice oricum nu auzi. Dimineata ta are orice ritm ii imprimi din player. Dimineata mea a avut azi ritmul Freemasons-Uninvited. Maine o sa ii reinvit pe Bill Britt si guest star Aris Pavlides. Si sper pentru o cafea mai tare. Si e mai usor sa imi pastrez visul in fata ochilor, macar pana la pranz.
O sa fie sambata, deci nu o sa fie corporatiste. Ma multumesc cu minimalistele care merg la piscina, sunt si mai sumar imbracate, dar infinit mai putin interesante. Si o sa imi revizualizez visul. Pe beat de house.

Minimalist dreamgirls

Asa incepe. Poate nici nu iti dai seama...Cand te uiti la ea iti zici ca are, citez: "the emotional range of a sea walrus" = exact, nu prea mare. Nici nu trebuie. Pentru instinctul ei de pradator, e destul. Dar de asta o placi. Pentru ca tu ai in minte imaginea ultimei tale prietene stabile: cicalitoare, prea multe emotii, vorbeste prea mult. Dar aceasta este minimalista. Exact ce iti trebuie tie. O fashionista tacuta, care accepta tacit tot ce ii oferi. Emotia e primara, expresia sufletului ei e redusa la elementul minim, instinctul. Si de aia o iubesti. De fapt nu o iubesti pe ea, iubesti IDEEA de ea. Si asta te face minimalist. De fapt nu, tu doar ai "cazut" pe setul asta de idei.



Si uite cum te afunzi mai departe. Parul ei de un negru intens si fata ei alba creeaza un contrast irezistibil. Aproape ireal, nu ? Oare negrul ala e pe bune ? "Ce par frumos/stralucitor/frumos ai!"...De cate ori te-ai trezit spunand asta ? Ea iti raspunde printr-un zambet timid. Devine pasiva si tie nu iti vine sa crezi cat de usor a fost sa o impresionezi, cu un singur compliment !



Prin ochii ei mari tie iti trece toata viata. Nu, nu o sa mori. Relaxeaza-te, esti doar prins. Iremediabil. Nu te speria. Garantez ca o sa iti placa. O sa iti ia capul in maini si o sa te sarute cand o sa te astepti mai putin. O sa te atinga unde iti place tie intr-o camera plina de oameni. O sa iti gateasca cele mai tari spaghete carbonara si o sa iti toarne vin in pahar dupa aia. O sa te lase sa ii bagi mana in bikini in apa marii. O sa te atraga ostentativ intr-un dans lent la nunta verisoarei tale in timp ce pampalaii aia care se dau cocosi se uita ca la felul 15. O sa se uite la tine de parca sunteti singurii oameni de pe lume. Tare, nu ?
Emotia ei, insa, fiind emotie, o sa dispara la un moment dat. Si atunci totul o sa arda. Exact ca in videoclipul cu Smiley. Si atunci o sa simti ca traiesti mai mult decat oricand. Ea te-a redus la expresia minima a emotiilor tale. Si tu crezi ca asa trebuie sa fie.

Ba nu. Totul e maximalism de fapt. Sa obtii maximul din orice: un zambet, o grimasa, o atingere, un sunet. Si stai linistit, ea a obtinut maximul, nu tu. Si de aia o iubesti.

Life in Technicolor

Lectie de filosofie

Confucius begins:

"When in doubt...



Tavi continues:

...always go for the facial !



Nota: Pictogramele sunt chiar cele folosite de cei doi renumiti filosofi